Ce a fost publicat — și de ce contează
La 28 mai 2026, institutele naționale de standardizare, printre care NBN din Belgia, au publicat oficial primele standarde europene armonizate pentru pașaportul digital al produsului (DPP). Acestea au fost elaborate de Comitetul tehnic CEN/CENELEC JTC 24, care dezvoltă din 2023 standarde transversale pentru interoperabilitate și consistența datelor.
Cele trei standarde publicate în mai constituie fundamentul tehnic pentru orice DPP conform:
| Standard | Titlu (formă scurtă) | Conținut principal |
|---|---|---|
| EN 18219:2026 | Identificatori unici | Modul în care produsele sunt identificate fără echivoc — sintaxă, persistență, lipsa coliziunilor |
| EN 18220:2026 | Suporturi de date | Ce suporturi fizice (cod QR, RFID, DataMatrix) sunt permise și cum sunt codificate |
| EN 18222:2026 | Cadru de interoperabilitate | Cerințe semantice și tehnice pentru schimbul de date între sisteme |
La 25 iunie 2026, CEN și CENELEC au organizat un webinar public despre standardele nou publicate EN 18216 până la EN 18223 — pachetul complet de standarde elaborat de JTC 24. Împreună, cele șase standarde definesc cadrul transversal pentru produse la care producătorii, importatorii și furnizorii de software vor trebui să se raporteze în viitor.
Ce reglementează concret standardele
EN 18219: Identificatori unici
EN 18219 stabilește că fiecare DPP trebuie să dispună de un identificator persistent și unic la nivel mondial. În practică, aceasta înseamnă că un produs primește un identificator care rămâne neschimbat pe întregul său ciclu de viață — fabricare, utilizare, reparare, reciclare — și indică înregistrarea de date asociată.
Standardul nu impune sisteme proprietare, ci definește cerințe pe care le pot îndeplini scheme de identificare consacrate, precum GS1 Digital Link. Un GS1 Digital Link codifică GTIN și numărul de serie într-un URI standardizat și indică direct înregistrarea DPP — o abordare deja testată în industria bateriilor.
EN 18220: Suporturi de date
EN 18220 reglementează ce suporturi fizice de date sunt permise pentru transferul identificatorului pe produs. Codurile QR, DataMatrix și etichetele RFID sunt recunoscute ca suporturi conforme, cu condiția să îndeplinească cerințele de codificare definite în standard. Esențial este ca suportul de date să nu fie doar lizibil, ci și atașat permanent produsului — autocolantele care se desprind la prima utilizare nu sunt suficiente.
Pentru producătorii care folosesc deja coduri QR dinamice, este relevant faptul că EN 18220 nu precizează dacă înregistrarea de date din spatele codului poate fi statică sau dinamică. Această chestiune este reglementată de actele normative sectoriale — de exemplu, regulamentul privind bateriile.
EN 18222: Interoperabilitate
EN 18222 este cel mai complex dintre cele trei standarde. Acesta definește modul în care sistemele DPP ale diferiților furnizori și din diferite țări trebuie să comunice între ele, astfel încât un funcționar vamal din Rotterdam să poată citi același pașaport ca o companie de reciclare din Poznań. Concret, standardul stabilește cerințe pentru:
- Modele de date: câmpurile trebuie definite semantic fără echivoc, nu doar să fie corecte sintactic.
- Interfețe API: sistemele trebuie să accepte interogări standardizate.
- Drepturi de acces: nu toate punctele de date sunt vizibile tuturor actorilor — standardul face distincție între zone de date publice, restricționate și confidențiale.
Încadrarea în cadrul de reglementare
Cele trei standarde nu apar în vid. Ele fac parte din punerea în aplicare a Regulamentului privind proiectarea ecologică (ESPR), care introduce DPP ca instrument transversal pentru produse. Pentru baterii se aplică suplimentar cerințele specifice ale Regulamentului (UE) 2023/1542 privind bateriile.
Regulamentul privind bateriile prevede explicit că anumite puncte de date trebuie să rămână actualizabile pe întregul ciclu de viață al unei baterii. Starea de sănătate (SoH) și starea de încărcare (SoC) se modifică la fiecare ciclu de încărcare și descărcare. Pentru bateriile reutilizate într-o a doua viață — de exemplu, ca sisteme staționare de stocare după utilizarea într-un vehicul electric — datele actuale privind starea nu sunt doar obligatorii din punct de vedere normativ, ci și relevante economic.
Cine își completează pașaportul o singură dată, la introducerea pe piață, și nu îl mai actualizează ulterior nu îndeplinește integral cerințele — și riscă probleme serioase de conformitate începând cu 18 februarie 2027. Această dată-limită se aplică bateriilor industriale de peste 2 kWh și bateriilor de tracțiune pentru vehicule electrice.
Puncte slabe structurale în industrie
Raportul de implementare Minespider 2026 identifică două puncte slabe structurale care se regăsesc în întreaga industrie: fragmentarea datelor de-a lungul lanțului de aprovizionare și lipsa proceselor pentru actualizări dinamice ale datelor. EN 18222 abordează direct ambele probleme — însă nu le rezolvă singur. Standardul creează baza tehnică; companiile trebuie să își construiască singure procesele interne.
Mediul de testare și registrul: contextul operațional
În paralel cu publicarea standardelor, consorțiul BatteryPass-Ready a lansat la 24 iunie 2026 un mediu public de testare pentru pașaportul digital al bateriei. Producătorii și integratorii de sisteme pot verifica acolo dacă implementările lor DPP îndeplinesc cerințele noilor standarde — un pas important înainte de intrarea în vigoare a obligației.
În plan de reglementare, Comisia Europeană lucrează la un registru central prin care toate DPP vor fi înregistrate și vor putea fi găsite. Orgalim — asociația europeană a industriei tehnologice — a publicat recomandări clare în acest sens: registrul trebuie să accepte procese de înregistrare automatizate, cu volume mari, și să fie protejat împotriva întreruperilor operaționale. Pentru producătorii cu milioane de produse, un proces manual de înregistrare este pur și simplu nepractic — infrastructura trebuie să accepte importuri în masă, realizate, de exemplu, prin interfețe de import în masă.
Ce trebuie să facă acum producătorii
Publicarea standardelor nu este un semnal pentru a aștepta — este startul implementării tehnice. Trei domenii de acțiune sunt relevante imediat:
1. Stabilirea strategiei pentru identificatori EN 18219 permite diverse scheme de identificare, atât timp cât acestea îndeplinesc cerințele privind unicitatea și persistența. Companiile care folosesc deja numere GS1 se pot baza pe sistemul existent. Cele care nu utilizează încă un sistem de identificare standardizat trebuie să ia acum o decizie.
2. Verificarea modelului de date în raport cu EN 18222 Bazele de date existente ale produselor sunt rareori structurate astfel încât să poată servi direct drept sursă de date DPP. EN 18222 stabilește cerințe privind lipsa echivocului semantic, care destramă structurile interne de tip siloz de date. O analiză a lacunelor în raport cu standardul este primul pas logic.
3. Instituirea proceselor de actualizare pentru datele dinamice Cei care introduc pe piață baterii sau alte produse cu date variabile privind starea au nevoie de un proces operațional care să actualizeze automat puncte de date precum SoH sau istoricul reparațiilor. Aceasta nu este doar o chestiune IT — sunt necesare interfețe cu atelierele, companiile de reciclare și furnizorii de servicii logistice.
Standardele armonizate EN 18219, EN 18220 și EN 18222 sunt standarde tehnice, nu documente de marketing. Ele definesc cu precizie ce trebuie să poată realiza un DPP conform — și fac astfel măsurabilă pentru prima dată, în mod obligatoriu, ceea ce până acum lăsa loc interpretărilor. Pentru industrie, aceasta este deopotrivă o provocare și o oportunitate: cine implementează din timp evită presiunea de conformitate din apropierea datei-limită.
