Cadrul normativ este stabilit — dar implementarea abia începe
Începând cu 1 iunie 2026, primele norme europene armonizate pentru pașaportul digital al produsului (DPP) au fost publicate oficial. CEN și CENELEC au publicat, sub egida comitetului tehnic comun JTC 24, seria de norme EN 18216–EN 18223. Aceasta definește infrastructura tehnică de bază: identificatori unici ai produselor, suporturi de date, API-uri și cadrul pentru interoperabilitate. Normele au fost prezentate la Conferința DPP4EU 2026, desfășurată la începutul lunii iunie la Bruxelles — împreună cu medii de testare open-source menite să permită verificarea conformității implementărilor.
Acesta nu este un act simbolic. Normele reprezintă concretizarea tehnică a ESPR-Regulamentului (UE) 2024/1781, care a consacrat DPP ca drept obligatoriu al UE. Fără seria EN-18200, regulamentul rămânea un cadru fără un etalon — acum există ambele. Pentru producători, importatori și comercianți, aceasta înseamnă că timpul se scurge.
Ce reglementează seria de norme EN 18216–18223
Normele sunt formulate neutru din punct de vedere tehnologic, dar stabilesc cerințe clare:
- EN 18216 definește conceptul de DPP și cerințele generale privind structura și accesibilitatea datelor.
- EN 18220 specifică suporturile de date permise — inclusiv coduri QR bazate pe GS1 Digital Link-Standards, precum și etichete RFID RAIN.
- EN 18219 stabilește cerințele pentru identificatorul unic (UID), care permite adresarea univocă a fiecărui pașaport.
- Celelalte norme din serie reglementează API-urile, formatele de schimb de date și cerințele privind stocarea descentralizată a datelor.
Deosebit de relevante pentru arhitecții de sisteme: normele impun stocarea descentralizată a datelor. Registrul central planificat al DPP al Comisiei stochează exclusiv UID-uri și URL-urile de rezolvare asociate — datele efective despre produse rămân la producător sau la un administrator de date mandatat. Acest lucru are consecințe directe asupra alegerii infrastructurii.
Proiectul JRC pentru oțel, model pentru alte sectoare
În paralel cu publicarea normelor, Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei a prezentat un proiect pentru DPP produselor semifinite din fier și oțel. Acest proiect este orientativ din mai multe motive — nu doar pentru industria siderurgică.
Nivelul lotului versus nivelul produsului: o distincție esențială
Proiectul JRC introduce o separare sistematică, decisivă pentru arhitectura bazei de date și strategia identificatorilor:
| Nivel | Identificator | Puncte de date |
|---|---|---|
| Nivelul lotului (Lot) | Număr de lot | Procent de material reciclat, compoziția aliajului, amprenta de carbon specifică produsului (PCF) |
| Nivelul produsului (Item) | Număr de serie | Dimensiuni, certificări, declarații de conformitate |
Amprenta de carbon specifică produsului se determină, potrivit proiectului, pe baza unor reguli de calcul recunoscute — sunt menționate în mod concret metode compatibile cu standardul ISO-14067. Aceasta nu este o recomandare, ci o cerință privind metodologia de calcul.
Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542 — până acum, singurul act sectorial obligatoriu cu propriile obligații DPP — cunoaște deja implicit această distincție lot-versus-item, fără să o formalizeze la fel de clar. Proiectul pentru oțel trasează aici o linie care va servi probabil drept model pentru viitoarele regulamente de punere în aplicare specifice sectoarelor: textilele, electronicele și mobilierul se află pe ESPR-lista de priorități.
Implicații pentru arhitectura sistemului
Cine planifică astăzi o infrastructură DPP trebuie să țină cont de la început de această împărțire. Un model de date unitar, care gestionează datele despre loturi și produse în aceeași tabelă, nu va satisface cerințele. Concret, aceasta înseamnă:
- Atributele lotului sunt înregistrate o singură dată pentru fiecare lot de producție și moștenite — nu trebuie stocate redundant pentru fiecare număr de serie.
- Atributele produsului (la nivel de număr de serie) necesită o asociere 1:1 și trebuie să poată fi actualizate individual.
- Standardul GS1 Digital Link acceptă ambele niveluri prin structura sa ierarhică de URI (
/01/pentru GTIN,/10/pentru lot,/21/pentru numărul de serie) și reprezintă astfel soluția evidentă pentru identificare.
CIRPASS-2 și întrebările deschise privind guvernanța
Normele tehnice au fost adoptate — întrebările politice nu. Consorțiul CIRPASS-2, finanțat de UE, și-a depus poziția privind proiectul de regulament de punere în aplicare pentru registrul DPP și identifică trei puncte principale de critică:
1. Structura de guvernanță a registrului: Cine controlează infrastructura centrală de rezolvare dacă Comisia nu acționează permanent în calitate de operator? Întrebarea privind un model de guvernanță independent și multilateral rămâne neclarificată.
2. Suveranitatea datelor în lanțurile de aprovizionare transfrontaliere: Dacă datele despre produse sunt păstrate descentralizat la producător, dar lanțurile de aprovizionare trec prin țări terțe, apar conflicte cu normele locale privind protecția datelor. Regulamentul de punere în aplicare nu abordează până acum suficient acest aspect.
3. Interoperabilitatea cu sistemele de identificare existente: CIRPASS-2 recomandă explicit includerea normei EN 18219 ca referință în regulamentul de punere în aplicare — consacrând astfel GS1 Digital Link drept schemă de identificare preferată. Fără această consacrare, există riscul apariției unor soluții insulare proprietare.
Aceste puncte de critică nu sunt de natură academică. Pentru companiile care investesc acum în infrastructura DPP, problema guvernanței registrului este existențială: schimbarea schemei de rezolvare după intrarea în funcțiune ar face inutilizabile milioane de suporturi de date deja tipărite sau integrate.
Evoluții de reglementare conexe: REACH și EPR
Alte două direcții de reglementare merită atenție în contextul DPP și al datelor despre produse.
Obligația de raportare REACH pentru microplastice
În mai 2026, ECHA a publicat orientări privind obligația de raportare REACH pentru microparticulele de polimeri sintetici. Primul termen de raportare pentru producătorii și utilizatorii industriali din aval ai peletelor, fulgilor și pulberilor de polimeri a intrat în vigoare în mai 2026. Pentru companiile care intră sub incidența obligațiilor ESPR și prelucrează în același timp componente din plastic, apare aici o obligație privind datele care se suprapune cu cerințele privind datele DPP — dar nu este identică cu acestea. Se recomandă coordonarea atentă a proceselor de colectare a datelor.
Răspunderea extinsă a producătorului în SUA
GS1 US a publicat un ghid cuprinzător menit să ajute companiile din domeniul sănătății, al industriei alimentare și al bunurilor de consum să standardizeze datele despre ambalaje, utilizând GTINs și GLN-uri, pentru cerințele răspunderii extinse a producătorului (EPR) la nivelul statelor SUA. Deși nu este drept al UE, acest fapt arată că presiunea pentru standardizarea datelor despre produse crește la nivel global — iar identificatorii GS1 se consacră ca reper și în afara UE.
Ce ar trebui să facă acum, concret, companiile
Publicarea normelor marchează trecerea de la etapa proiectelor de reglementare la faza de implementare. Trei domenii de acțiune sunt relevante imediat:
Achiziționarea și analizarea normelor: Seria EN-18200 este disponibilă contra cost prin intermediul organismelor naționale de standardizare. Cine își planifică activitatea pe baza unor rezumate publice riscă interpretări greșite.
Stabilirea strategiei privind identificatorii: Alegerea între GTIN-bazat pe GS1 Digital Link, URI-uri proprietare sau alte scheme ar trebui făcută acum — nu după primul proiect-pilot. CIRPASS-2 recomandă GS1 Digital Link; seria de norme EN 18219/18220 îl transformă în alegerea evidentă din punct de vedere tehnic. Instrumente precum importul în masă de pe qr3.app pot ajuta la transferarea rapidă a cataloagelor de produse existente în structuri Digital Link conforme.
Alinierea modelului de date la nivelul lotului/itemului: Proiectul JRC pentru oțel nu va fi ultimul document specific unui sector care va impune această distincție. Cine își structurează acum modelul de date în consecință evită migrări costisitoare.
Mediile de testare open-source prezentate la Conferința DPP4EU 2026 oferă o primă posibilitate de verificare a implementărilor în raport cu cerințele normelor — înainte ca evaluarea conformității de către terți să devină obligatorie.
