Cadrul normativ este stabilit — acum începe implementarea
Odată cu adoptarea ESPR-Regulamentului (UE) 2024/1781, pașaportul digital al produsului (DPP) a devenit drept UE obligatoriu. Ceea ce mult timp a fost considerat un proiect de viitor a dobândit, începând din primăvara anului 2026, o nouă dimensiune decisivă: normele tehnice pe baza cărora se vor fundamenta regulamentele de punere în aplicare sunt acum disponibile.
La începutul lunii iunie 2026, conferința DPP4EU de la Bruxelles a prezentat pachetul de norme elaborat în cadrul CEN/CENELEC JTC 24. Seria de norme EN 18216 până la EN 18223 definește infrastructura tehnică de bază: suporturi de date, identificatori unici, API-uri și cadrul pentru interoperabilitate. În paralel, au fost prezentate medii de testare open source, cu ajutorul cărora implementările pot fi verificate din perspectiva conformității. Fraunhofer IPK, care a participat la elaborarea normelor, a comentat: „The standards are here — now is the time to bring them to life.”
Această afirmație descrie cu precizie situația. Arhitectura de reglementare este stabilită; ceea ce lipsește sunt regulamente de punere în aplicare specifice sectoarelor, o operare stabilă a registrului și practici de implementare extinse în industrie.
Ce reglementează concret normele EN 18216–18223
Identificatori și suporturi de date
Seria de norme stabilește că fiecare DPP trebuie să dispună de un identificator unic al produsului, care să poată fi citit automat și rezolvat permanent. EN 18220 reglementează suporturile de date admise — printre acestea se numără codurile QR, DataMatrix și RAIN-RFID. Este esențial faptul că norma este formulată neutru din punct de vedere tehnologic: nu impune un anumit suport, dar definește cerințe minime privind lizibilitatea și persistența.
GS1 Digital Link nu este obligatoriu în acest context, dar este de facto candidatul dominant pentru strategia de identificare — deoarece conectează infrastructura GTIN existentă cu rezoluția Web-URI. Consorțiul CIRPASS-2 a recomandat explicit, în poziția sa privind proiectul, includerea normei EN 18219 ca referință în regulamentul de punere în aplicare, pentru a asigura interoperabilitatea cu GS1 Digital Link și cu alte sisteme de identificare existente.
Arhitectura registrului: descentralizată, cu index central
O neînțelegere frecventă privește registrul UE DPP. Acesta nu va stoca date despre produse, ci exclusiv identificatori unici și URL-uri de rezolvare — adică indicatoare către datele pașapoartelor găzduite descentralizat. Responsabilitatea pentru stocarea datelor rămâne la producător sau la un furnizor de servicii desemnat.
CIRPASS-2 critică în principal trei aspecte ale acestui model: structura de guvernanță a registrului (cine îl operează și în ce condiții?), problema suveranității datelor în lanțurile de aprovizionare transfrontaliere și interoperabilitatea încă nerezolvată cu sistemele naționale. Această critică este justificată — la data închiderii redacționale, regulamentul de punere în aplicare privind registrul se află încă în stadiul de proiect.
Proiectul JRC pentru oțel, model pentru alte sectoare
De ce fierul și oțelul sunt orientative
Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a prezentat un proiect pentru DPP produselor semifabricate din fier și oțel. Acest proiect este relevant dincolo de industria siderurgică din mai multe motive: pentru prima dată, formalizează sistematic distincția dintre datele la nivel de produs și datele la nivel de lot — o diferențiere fundamentală pentru arhitectura bazelor de date și strategia identificatorilor.
Nivelul produsului versus nivelul lotului: o decizie structurală
Proiectul JRC atribuie explicit punctele de date unuia dintre cele două niveluri:
Nivelul lotului (numărul lotului):
- Proporția de material reciclat
- Compoziția aliajului
- Amprenta de carbon specifică produsului (PCF)
Nivelul produsului (numărul de serie):
- Dimensiuni
- Certificări
- Declarații de conformitate
Conform proiectului, amprenta de carbon specifică produsului este determinată pe baza unor reguli de calcul compatibile cu standardul ISO-14067. Acest lucru este important deoarece definește o cerință metodologică minimă — nu doar o obligație de furnizare a datelor.
Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542 — până în prezent singurul act sectorial obligatoriu cu propriile obligații DPP — cunoaște deja implicit această distincție. Totuși, proiectul pentru sectorul siderurgic o formalizează pentru prima dată în mod explicit, ceea ce ar putea servi drept model pentru toate actele sectoriale ulterioare.
Pentru companiile care își planifică astăzi arhitectura bazei de date DPP, acest lucru are consecințe imediate: un model de date plat, care păstrează toate atributele la nivel de produs, nu va îndeplini cerințele de reglementare. Companiile care lucrează deja cu fluxuri de import în bloc ar trebui să verifice dacă structura importului face distincție între datele privind loturile și cele privind numerele de serie.
Evoluții conexe: microplasticele REACH și codificarea RFID
Orientările ECHA privind particulele polimerice sintetice
În paralel cu evoluțiile DPP, ECHA a publicat în mai 2026 orientări privind obligația de raportare REACH pentru microparticulele polimerice sintetice. Primul termen de raportare pentru producătorii și utilizatorii industriali din aval ai granulelor, fulgilor și pulberilor de polimeri a devenit aplicabil în mai 2026.
Acest pas nu este un subiect DPP în sens strict, dar ilustrează direcția mai largă a reglementării: UE instituie sistematic obligații de raportare pentru proprietățile substanțelor, care pe termen mediu vor fi integrate în cerințele privind datele DPP. Companiile care colectează astăzi date REACH creează astfel o bază pentru atributele DPP ulterioare.
RAIN-RFID și GS1 Digital Link: standarde de codificare în practică
În privința implementării, TEKLYNX și-a actualizat software-ul CODESOFT și acceptă acum schemele de codificare GS1 „++” (EPC++ și ISO BD). Astfel, URL-urile Web pot fi scrise direct în memoria tagurilor RAIN-RFID — o cerință care rezultă din combinația dintre EN 18220 și standardul GS1 Digital Link.
Acesta este un exemplu concret al modului în care cerințele abstracte ale normelor ajung în software-ul de producție. Pentru companiile care operează procese de aprovizionare bazate pe RFID, aceasta înseamnă că strategia identificatorilor trebuie să înceapă deja la codificarea tagului, nu abia la configurarea resolverului.
Ce ar trebui să facă acum companiile
Situația de reglementare poate fi împărțită în trei domenii de acțiune:
1. Verificarea conformității cu normele: Normele EN 18216–18223 au fost publicate. Companiile care construiesc astăzi sisteme DPP ar trebui să se asigure că suporturile de date, identificatorii și API-urile alese sunt compatibile cu aceste norme. Mediile de testare open source prezentate la conferința DPP4EU oferă o primă posibilitate de verificare în acest scop.
2. Structurarea modelului de date pe niveluri: Proiectul JRC pentru oțel arată direcția de evoluție. Companiile ar trebui să își construiască modelul de date astfel încât datele loturilor și cele ale produselor să fie separate clar și să poată fi adresate distinct. Acest lucru privește atât stocarea internă a datelor, cât și interfețele API către sistemul DPP.
3. Urmărirea dezvoltării registrului: Regulamentul de punere în aplicare privind registrul central DPP nu este încă final. Punctele critice semnalate de CIRPASS-2 — în special cele privind guvernanța și suveranitatea datelor — sunt solide din punct de vedere al conținutului și ar putea influența în continuare proiectul final. Companiile nu ar trebui să planifice registrul ca pe o infrastructură finalizată, ci să îl trateze ca pe o variabilă în arhitectura sistemelor lor.
Normele există. Primele proiecte specifice sectoarelor sunt disponibile. Ceea ce contează acum este dezvoltarea competenței de implementare — înainte ca termenele din regulamentele de punere în aplicare să stabilească ritmul.
