La 30 mai 2025, CEN și CENELEC au publicat primele șase standarde europene pentru Pașaportul digital al produsului (DPP): EN 18216 până la EN 18223. Acestea constituie baza tehnică pe baza căreia producătorii, importatorii și operatorii de platforme trebuie să pună în aplicare cerințele ESPR-Verordnung (EU) 2024/1781. Acest articol explică ce reglementează fiecare standard, la ce reglementări existente se raportează și ce decizii de arhitectură ar trebui să ia companiile acum.
De ce apar acum aceste standarde
ESPR este drept obligatoriu al UE de la intrarea sa în vigoare în 2024. Aceasta obligă actorii economici să furnizeze, pentru anumite grupe de produse, un DPP care conține „informații actuale și exacte” — potrivit formulării din regulament. Totuși, ESPR nu a precizat ce înseamnă acest lucru din punct de vedere tehnic. CEN și CENELEC închid acum această lacună printr-un pachet de standarde care acoperă schimbul de date, identificatorii univoci, suporturile de date, arhitectura de stocare, API-urile și interoperabilitatea sistemelor.
Momentul nu este întâmplător. Comisia Europeană lucrează în paralel la regulamente de punere în aplicare pentru cerințele DPP specifice anumitor sectoare — de exemplu, pentru textile, oțel și produse electronice. Fără standarde tehnice armonizate, aceste regulamente ar fi dificil de aplicat. Astfel, CEN și CENELEC furnizează fundația pe care se pot baza actele legislative delegate.
Cele șase standarde pe scurt
EN 18216 – Schimbul de date și modelul general de date
EN 18216 definește modelul de date general pentru DPP: ce clase de informații există, cum sunt structurate și conform căror reguli sunt schimbate. Standardul face sistematic distincția între date la nivel de produs (Item) și la nivel de lot (Lot) — o diferențiere introdusă deja de JRC în proiectele sale pentru oțel și esențială pentru date dinamice, precum amprenta de CO₂ specifică produsului, calculată conform ISO 14067.
EN 18217 – Identificatori univoci
EN 18217 reglementează modul în care produsele și instanțele de produs sunt identificate în mod univoc în ecosistemul DPP. Standardul este formulat neutru din punct de vedere tehnologic, dar face trimitere explicită la sistemele de identificare existente — inclusiv la GTIN din standardul GS1. Pentru companiile care lucrează deja cu GS1 Digital Link, EN 18217 oferă securitate juridică: identificatorii utilizați acolo sunt conformi cu standardul.
EN 18218 – Suporturi de date
EN 18218 specifică suporturile fizice și digitale de date permise pentru DPP: coduri QR, DataMatrix, RFID/NFC și altele. Deosebit de relevantă este legătura cu RAIN-RFID: TEKLYNX și-a actualizat deja software-ul CODESOFT pentru a accepta schemele de codificare GS1 „++”, cu ajutorul cărora URL-urile web pot fi scrise direct în memoria tagurilor RAIN-RFID — o cerință care rezultă din combinația dintre EN 18220 și standardul GS1 Digital Link.
EN 18219 – Stocarea datelor și arhitectura registrului
EN 18219 este standardul cu cea mai mare importanță arhitecturală din pachet. Acesta stabilește modul în care datele DPP sunt stocate, versionate și făcute accesibile printr-un registru. Principiul de bază: registrul nu stochează datele propriu-zise ale pașaportului, ci exclusiv identificatorul univoc, punctul final al resolverului și codul vamal. Datele pașaportului rămân la producător sau la un administrator autorizat al datelor.
Acest model de arhitectură descentralizată corespunde proiectului de regulament de punere în aplicare privind registrul DPP. În punctul său de vedere privind proiectul registrului, consorțiul CIRPASS-2 a recomandat explicit includerea EN 18219 ca referință obligatorie în regulamentul de punere în aplicare — printre altele, pentru a asigura interoperabilitatea cu GS1 Digital Link. Odată cu publicarea standardului, această recomandare poate fi acum pusă în aplicare.
EN 18220 – API-uri și accesul la date
EN 18220 definește interfețele prin care datele DPP pot fi accesate programatic. Standardul stabilește structura punctelor finale, cerințele de autentificare și formatele răspunsurilor. Pentru dezvoltatori, acest lucru înseamnă că oricine construiește o platformă DPP conformă trebuie să implementeze această specificație API. Un exemplu minimal de solicitare Resolve conformă ar putea arăta astfel:
GET /dpp/resolve/{identifier}
Accept: application/json
Authorization: Bearer <token>
Standardul nu impune un anumit limbaj de programare, dar se bazează pe principiile RESTful și pe JSON ca format principal de schimb.
EN 18223 – Interoperabilitatea sistemelor
EN 18223 completează pachetul și abordează interoperabilitatea dintre diferite sisteme DPP, platforme și infrastructuri naționale. Standardul definește niveluri de conformitate și stabilește cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească un sistem pentru a fi considerat interoperabil. Pentru companiile care activează în mai multe state membre ale UE, EN 18223 este standardul cel mai relevant: împiedică transformarea implementărilor naționale în soluții tehnice izolate.
Legătura cu regulamentul privind bateriile și cerințele specifice sectoarelor
Pachetul de standarde nu este izolat de sectoare. Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542 cunoaște deja implicit distincția lot/produs: datele privind capacitatea, care se modifică prin degradare, trebuie menținute actualizate. Fără o arhitectură clară de stocare și rezolvare — precum cea definită acum de EN 18219 și EN 18220 — această cerință este dificil de îndeplinit. Prin urmare, producătorii de baterii industriale și de baterii pentru vehicule electrice pot utiliza direct noile standarde ca ghid de implementare.
Același lucru este valabil pentru sectorul oțelului: proiectul JRC pentru cerințele DPP specifice oțelului prevede ca amprenta de CO₂ specifică produsului să fie menținută la nivel de lot și calculată prin metode compatibile cu ISO 14067. EN 18216 furnizează modelul de date, iar EN 18219 arhitectura de stocare.
Ce ar trebui să facă acum companiile
Inventarierea infrastructurii de identificare
Primul pas este verificarea conformității identificatorilor de produs existenți cu EN 18217. Cei care utilizează deja GTINs și GS1 Digital Links sunt bine poziționați. Cei care folosesc identificatori proprietari trebuie să elaboreze o strategie de migrare.
Planificarea arhitecturii resolverului
EN 18219 face obligatorie o infrastructură de resolver. Companiile trebuie să decidă dacă operează un resolver propriu sau utilizează un furnizor terț. Este esențial ca resolverul să accepte formatele de răspuns definite în standard și să poată comunica cu registrul central al UE DPP.
Asigurarea conformității API-urilor
Cine operează o platformă DPP proprie trebuie să implementeze interfețele EN 18220. Pentru companiile fără capacități IT proprii se recomandă selectarea din timp a unei platforme care acceptă integral standardele — nu doar anumite aspecte ale acestora.
Perspective: standarde suplimentare și acte legislative delegate
CEN și CENELEC au anunțat că vor extinde treptat pachetul de standarde. În paralel, Comisia Europeană lucrează la regulamentele de punere în aplicare specifice sectoarelor, care se vor baza pe aceste standarde. Pentru textile este anunțat un regulament încă din 2025; pentru produse electronice și alte grupe de produse vor urma etape suplimentare până în 2027.
Companiile care încep acum implementarea au un avantaj structural: pot lua decizii de arhitectură fără presiunea unor termene imediate și își pot adapta treptat sistemele la noile cerințe specifice sectoarelor — în loc să construiască sub presiunea timpului soluții monolitice care îngreunează modificările ulterioare.
Publicarea EN 18216 până la EN 18223 nu este o etapă birocratică, ci startul unei faze concrete de implementare. Cine cunoaște standardele poate lua încă de astăzi deciziile corecte.
