Proiectul de Regulament UE privind Registrul DPP: ce trebuie să știe producătorii acum

Pe 29 aprilie 2026, Comisia Europeană a publicat mult-așteptatul proiect de Regulament de punere în aplicare pentru Registrul central al Pașaportului Digital al Produsului (DPP). Documentul precizează modul în care registrul central instituit prin Regulamentul ESPR (UE) 2024/1781 urmează să funcționeze din punct de vedere tehnic și organizatoric. Pentru producătorii, importatorii și distribuitorii care introduc produse pe piața internă a UE, proiectul reprezintă primul set concret de cerințe — chiar dacă nu a intrat încă în vigoare.

Ce este Registrul DPP central — și ce nu este

O concepție greșită des întâlnită este aceea de a echivala Registrul cu Pașaportul Digital al Produsului în sine. Cele două trebuie distinse clar.

Registrul central nu este un sistem de stocare a informațiilor despre produs. El stochează exclusiv trei elemente:

Identificatorul Unic (UID) al produsului,
endpoint-ul resolverului — URL-ul către care sistemul redirecționează,
codul de marfă asociat (de exemplu, în temeiul Nomenclaturii Combinate).

Datele propriu-zise ale produsului — compoziția materialelor, reparabilitatea, amprenta de carbon — rămân la operatorul economic sau la un furnizor de servicii pe care acesta l-a angajat. Registrul funcționează, prin urmare, ca o agendă de adrese, nu ca o arhivă. Atunci când cineva scanează un cod QR de pe un produs, ajunge mai întâi la Registru, care folosește UID-ul pentru a-l redirecționa către resolverul stocat. Abia acolo sunt livrate datele DPP propriu-zise.

Operatorii economici verificați ca o condiție prealabilă

Proiectul stipulează că numai operatorii economici verificați pot crea înregistrări în Registru. Cerințele exacte pentru acest proces de verificare — de exemplu, dacă autentificarea conformă cu eIDAS va fi obligatorie — nu sunt încă pe deplin definite în proiect și vor fi probabil clarificate în cursul procesului de consultare. Pentru companii, acest lucru înseamnă: dacă intenționați să vă gestionați singuri înregistrările din Registru, trebuie să vă implicați din timp în procesul de integrare (onboarding).

Obligațiile de păstrare și cerințele privind ciclul de viață

Regulamentul ESPR impune ca înregistrările din Registru să rămână disponibile și actualizate timp de cel puțin 10 ani după ultima dată la care un produs a fost introdus pe piață. Această cerință nu este una banală: înseamnă că un producător care retrage un model de pe piață în 2028 trebuie să continue să opereze înregistrarea corespunzătoare din Registru și endpoint-ul resolverului cel puțin până în 2038.

Pentru companiile care își planifică astăzi infrastructura DPP, acest lucru are implicații imediate:

Stabilitatea resolverului: endpoint-ul stocat trebuie să rămână accesibil mulți ani. Instanțele cloud cu durată scurtă de viață sau URL-urile interne de dezvoltare nu reprezintă o bază potrivită.
Continuitatea organizatorică: în cazul vânzărilor de companii, al fuziunilor sau al insolvențelor, trebuie definit clar cine își asumă obligațiile din Registru.
Întreținerea datelor: dacă resolverul se schimbă — de exemplu, din cauza schimbării furnizorului — înregistrarea din Registru trebuie actualizată; în caz contrar, scanările nu vor duce nicăieri.

Interacțiunea cu GS1 Digital Link

Proiectul nu impune o sintaxă specifică a identificatorului, însă în practică GS1 Digital Link se conturează ca standard de facto pentru structura UID. Un GS1 Digital Link codifică GTIN-ul, numărul de serie sau numărul de lot direct într-o sintaxă compatibilă cu URL-urile — ceea ce simplifică integrarea cu conceptul de Registru.

Un GS1 Digital Link tipic pentru un produs individual arată astfel:

https://id.example.com/01/04012345678901/21/ABC123

Aici, 01 reprezintă identificatorul de aplicație al GTIN-ului, iar 21 reprezintă numărul de serie. Resolverul de la id.example.com poate folosi această structură pentru a servi diferite tipuri de link-uri — cum ar fi gs1:sustainabilityInfo pentru datele de sustenabilitate relevante pentru DPP sau gs1:epcis pentru evenimentele de trasabilitate. Folosind GS1 Digital Link, puteți direcționa către diferite seturi de date prin tipuri de link-uri structurate, fără a schimba vreodată codul QR în sine.

În practică, acest lucru înseamnă că un singur cod QR de pe un produs poate servi înregistrarea din Registru și, în același timp, poate direcționa consumatorii către o pagină de produs, tehnicienii de reparații către documentația tehnică și autoritățile către documentația de conformitate — în funcție de contextul solicitării.

Ce înseamnă acest lucru pentru infrastructura existentă de coduri QR

Companiile care folosesc în prezent coduri QR statice ce trimit direct către un URL fix vor trebui să își actualizeze această infrastructură. Un cod QR static care trimite către un URL de produs codificat rigid nu poate fi modernizat cu funcționalitatea de Registru — codul în sine este imuabil. Codurile QR dinamice care redirecționează printr-un resolver sunt mult mai flexibile, deoarece endpoint-ul țintă poate fi actualizat oricând, fără a schimba codul tipărit.

Calendar: mai întâi bateriile, apoi textilele

Proiectul de Regulament privind Registrul nu este un document de sine stătător — face parte dintr-o foaie de parcurs de reglementare etapizată. Primele reglementări specifice fiecărui produs sunt programate să intre în vigoare în 2026 și 2027 în cadrul calendarului ESPR, bateriile și textilele deschizând calea.

Mai exact: începând din august 2026, toate bateriile vândute în UE trebuie să poarte coduri QR vizibile și să furnizeze informații despre capacitate, chimie și substanțe periculoase, conform cerințelor Regulamentului privind bateriile (UE) 2023/1542. Pentru obligațiile privind pașaportul bateriei care depășesc etichetarea de bază, se aplică termene eșalonate în funcție de tipul de baterie.

În același timp, se apropie termenul GS1 Sunrise 2027 — momentul în care sistemele de la punctele de vânzare cu amănuntul trebuie să fie capabile să citească coduri de bare 2D. Acest lucru înseamnă că brandurile care continuă să amâne adoptarea codurilor QR GS1 Digital Link se confruntă cu o presiune temporală din două direcții simultan: presiunea de reglementare din partea ESPR și a Regulamentului privind bateriile, și presiunea comercială din partea Sunrise 2027.

Întrebări deschise în proiect

Proiectul lasă nerezolvate mai multe aspecte care vor trebui abordate în continuarea procesului legislativ:

Interoperabilitatea dintre registrele naționale și Registrul central: unele state membre discută despre registre naționale suplimentare. Modul în care acestea vor interacționa cu Registrul central al UE nu este specificat.
Răspunderea în cazul defectării resolverului: cine răspunde dacă o înregistrare din Registru trimite către un endpoint inaccesibil — operatorul economic, operatorul resolverului sau nimeni?
Costurile și condițiile de acces: proiectul nu spune nimic despre structurile de tarifare. Rămâne deschisă întrebarea dacă Registrul va fi accesibil gratuit sau dacă va fi supus unor taxe de utilizare.

Recomandări pentru companii

Proiectul nu are încă forță juridică, însă direcția este clară. Companiile care acționează acum vor evita presiunea adaptării în ultimul moment:

Definiți-vă strategia privind identificatorul: decideți dacă veți folosi GTIN-uri cu GS1 Digital Link sau UID-uri proprietare. Migrarea ulterioară este costisitoare.
Construiți infrastructura resolverului: planificați o soluție de resolver durabilă și ușor de întreținut — nu redirecționări ad-hoc.
Clarificați responsabilitățile interne: obligația de păstrare de 10 ani este o cerință organizatorică, nu doar una tehnică.
Monitorizați procesul de consultare: Comisia va deschide proiectul pentru comentarii publice în lunile următoare. Asociațiile din industrie și companiile individuale pot transmite feedback.

Următoarea dată-cheie pentru industrie este Adunarea Generală GS1 2026 de la Varșovia, unde se așteaptă ca actualizările standardelor și întrebările privind implementarea DPP să fie pe ordinea de zi.

Regulamentul privind Registrul nu este un exercițiu birocratic periferic — el pune bazele tehnice pentru întregul ecosistem DPP din UE. Companiile care își iau acum deciziile de arhitectură vor avea un efort semnificativ mai redus în 2027 și 2028 decât cele care așteaptă.