Comisia Europeană publică proiectul de regulament de punere în aplicare pentru Registrul DPP

Context: De ce un registru central?

Pașaportul Digital al Produsului (DPP) nu este un sistem monolitic — este un ecosistem descentralizat: producătorii stochează datele despre produse pe propriile servere sau pe cele ale furnizorilor contractați, iar consumatorii și autoritățile accesează aceste date prin interfețe standardizate. Acest lucru funcționează fiabil doar atunci când o autoritate neutră se asigură că fiecare identificator unic de produs se rezolvă la un punct de date valid. Exact aceasta este lacuna pe care Registrul central DPP este conceput să o închidă.

Fundamentul juridic este oferit de Regulamentul ESPR (UE) 2024/1781, care stabilește cadrul pentru cerințele de proiectare ecologică și de durabilitate a produselor. Acesta impune ca un astfel de registru să fie operat — dar a lăsat detaliile în seama unui regulament de punere în aplicare. Comisia Europeană a publicat acel proiect pe 29 aprilie 2026.

Ce impune în mod concret proiectul

O schemă de date suplă — minimalistă în mod deliberat

Registrul nu este în mod explicit un siloz de date pentru informații despre produse. Conform proiectului, acesta stochează doar trei puncte de date per intrare:

identificatorul unic (UID) al produsului,
endpoint-ul de resolver prin care poate fi recuperat pașaportul efectiv al produsului,
codul de marfă asociat (de exemplu, un GTIN GS1 sau un identificator echivalent).

Toate datele suplimentare despre produs — compoziția materialelor, indicele de reparabilitate, amprenta de carbon — rămân în responsabilitatea reglementărilor specifice fiecărui sector. Pentru baterii, Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542 servește deja drept precursor cu propriile cerințe DPP; pentru textile și electronice, vor urma regulamente delegate în temeiul ESPR.

Această separare are sens din punct de vedere arhitectural: Registrul rămâne stabil și agnostic față de categoria de produse, în timp ce obligațiile de date specifice fiecărui sector pot fi adaptate flexibil.

Logica resolverului și GS1 Digital Link

Decizia de a stoca în Registru doar endpoint-ul de resolver nu este o coincidență. Aceasta corespunde direct standardului GS1 Digital Link, care definește URL-urile ca identificatori structurați de produs și permite o rezolvare consecventă în diferite sisteme. Un cod QR de pe un produs conține UID-ul; scanarea acestuia conduce la resolver, care la rândul său redirecționează către datele efective ale pașaportului.

Pentru companiile care utilizează deja coduri QR dinamice și își gestionează centralizat URL-urile de destinație, acest model este, în esență, principiul familiar de redirecționare — doar cu metadate definite în mod reglementar.

Cerința de păstrare: 10 ani după introducerea pe piață

Una dintre cele mai ample cerințe din proiect privește întreținerea datelor: intrările din Registru trebuie să rămână disponibile și actualizate timp de cel puțin 10 ani după ultima introducere pe piață a unui produs. Sintagma „ultima introducere pe piață” este semnificativă — se referă nu la sfârșitul producției, ci la ultima vânzare din UE. Pentru bunurile industriale cu durată lungă de viață sau pentru piesele de schimb, acest lucru poate însemna efectiv disponibilitate timp de 15 până la 20 de ani.

Aceasta impune cerințe substanțiale asupra stabilității sistemului infrastructurii de resolver. Companiile care externalizează operațiunile către furnizori terți trebuie să se asigure contractual că endpoint-urile de resolver rămân accesibile pe parcursul acestei perioade — inclusiv prevederi pentru achiziții de companii, insolvențe sau migrări de tehnologie.

Standardizarea internațională: ISO/IEC JTC 5

În paralel cu reglementarea UE, la nivel internațional s-a constituit un organism important. ISO și IEC au înființat Comitetul Tehnic Comun 5 (ISO/IEC JTC 5), dedicat exclusiv standardizării DPP. Secretariatul este deținut de Institutul German de Standardizare (DIN) — un semnal că ani de muncă pregătitoare din partea cercurilor industriale germane dau roade la nivel internațional.

Mandatul ISO/IEC JTC 5 este clar definit: comitetul urmează să elaboreze standarde internaționale care să asigure interoperabilitatea globală a sistemelor DPP. Procedând astfel, abordează o problemă structurală: reglementarea UE creează un cadru regional, dar lanțurile de aprovizionare sunt globale. Un furnizor de baterii din Coreea de Sud care exportă în UE trebuie să furnizeze date conforme cu DPP — însă în prezent nu există niciun standard internațional uniform privind modul în care aceste date ar trebui formatate și transmise.

Relația dintre legislația UE și standardele ISO/IEC

ISO/IEC JTC 5 și regulamentul de punere în aplicare al UE nu sunt sisteme concurente — sunt straturi complementare. UE definește ce trebuie să fie în Registru și pentru cât timp. ISO/IEC JTC 5 va standardiza probabil cum sunt structurate, schimbate și validate datele. În practică, acest lucru înseamnă că, astăzi, companiile care construiesc sisteme DPP ar trebui să urmărească ambele direcții de dezvoltare.

Categorii de produse în prim-plan: baterii, textile, electronice

Proiectul numește în mod explicit trei categorii de produse pentru care Registrul urmează să devină operațional mai întâi:

Bateriile sunt deja cele mai temeinic reglementate. Regulamentul privind bateriile stabilește cerințe DPP pentru bateriile industriale, bateriile pentru vehicule electrice și bateriile de pornire, cu date de implementare eșalonate începând cu 2026.

Textilele se află sub o presiune politică sporită din partea Strategiei UE pentru textile sustenabile. Aici se așteaptă divulgări privind compoziția fibrelor, originea și reciclabilitatea.

Electronicele reprezintă cea mai complexă categorie: cicluri de viață scurte ale produselor, lanțuri de aprovizionare globale și numărul mare de variante de produs impun cerințe deosebite asupra atribuirii UID-urilor și stabilității resolverului.

Ce nu acoperă proiectul

Merită menționat în mod explicit ce lasă proiectul în mod deliberat deschis:

Schema de date pentru conținutul pașaportului: Ce câmpuri trebuie să conțină un DPP pentru un produs textil nu este reglementat de Registru, ci de regulamentul delegat pentru textile.
Tehnologia suportului de date: cod QR, NFC, RFID sau Data Matrix — proiectul este neutru din punct de vedere tehnologic. Alegerea suportului fizic de date este lăsată în seama producătorilor, atât timp cât UID-ul este lizibil de către mașină.
Drepturile de acces: Cine poate accesa ce date din pașaport (consumatori, autorități, ateliere de reparații) este reglementat de reglementările specifice fiecărui sector.

Pașii următori și calendarul

Proiectul se află în prezent în faza de consultare publică. Companiile, asociațiile industriale și statele membre pot transmite observații până la sfârșitul perioadei de consultare. Se preconizează că regulamentul de punere în aplicare final va fi adoptat în 2026, cu termene de implementare eșalonate în funcție de categoria de produs.

Dacă deja construiți astăzi procese de import în masă pentru datele despre produse sau scalați infrastructura de coduri QR, merită să vă implicați din timp în cerințele privind UID-urile și în arhitectura de resolver. Bazarea pe identificatori proprietari acum riscă migrări costisitoare odată ce regulamentul de punere în aplicare intră în vigoare.

Combinația dintre reglementarea UE (ce și pentru cât timp) și standardizarea ISO/IEC (cum și în ce format) va modela fundamental piața infrastructurii DPP în anii următori. Proiectul din 29 aprilie 2026 nu este sfârșitul unui proces îndelungat — este începutul fazei operaționale.