Pașaportul Digital al Produsului în UE: ce înseamnă noile standarde și reguli privind registrul

Standardele CEN/CENELEC, proiectul de regulament privind registrul, datele JRC despre oțel și microplasticele REACH: stadiul reglementării DPP în iunie 2026 — concis și bazat pe surse.

de QR3 Redaktion

Pașaportul Digital al Produsului în UE: ce înseamnă noile standarde și reguli privind registrul

Cadrul de reglementare prinde contur

De la adoptarea Regulamentului ESPR (UE) 2024/1781, Pașaportul Digital al Produsului (DPP) nu mai este un proiect de viitor — este legislație europeană obligatorie. Regulamentul stabilește cerințe de proiectare ecologică și obligații de durabilitate pentru produse, creând legislația-cadru pe care se vor baza regulamentele de punere în aplicare specifice fiecărui sector. În mai și iunie 2026, progresul implementării a avansat semnificativ într-un interval scurt de timp: au fost adoptate standarde tehnice, a fost publicat un proiect pentru un registru central, iar Centrul Comun de Cercetare a publicat primele cerințe de conținut pentru produsele din oțel.

Dacă ești producător, importator sau furnizor de software și urmărești aceste evoluții, te confrunți cu un flux de noutăți neobișnuit de dens. Acest articol pune în context cele mai importante evoluții.


CEN/CENELEC publică primele standarde armonizate pentru DPP

Ce acoperă standardele EN 18216 până la EN 18223

La 27 mai 2026, CEN și CENELEC au publicat primele șase standarde europene armonizate pentru DPP. Elaborate de Comitetul Tehnic Comun JTC 24, acestea definesc infrastructura tehnică fundamentală:

Standard Subiect
EN 18216 Cadru general și terminologie
EN 18219:2026 Identificatori unici
EN 18220:2026 Suporturi de date
EN 18222 Protocoale API și interfețe de tip resolver
EN 18223 Model de date de bază

Standardele specifică ce identificatori sunt admisibili, cum trebuie implementate tehnic suporturile de date — coduri QR, GS1 DataMatrix sau etichete RFID — și ce interfețe API trebuie să ofere un endpoint de tip resolver. Împreună, ele stabilesc condițiile în care scanarea unui cod de produs duce efectiv la un pașaport de produs lizibil automat și interoperabil.

Ce înseamnă acest lucru în practică

Standardele nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic în felul în care este o lege, dar vor fi menționate ca repere tehnice în actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului ESPR. Respectarea standardelor îți permite să invoci prezumția de conformitate. Pentru furnizorii de software și integratorii de sisteme, aceasta înseamnă că standardele reprezintă, în practică, specificația obligatorie.

La Conferința DPP4EU 2026, desfășurată la Bruxelles la începutul lunii iunie, standardele au fost prezentate public pentru prima dată — împreună cu medii de testare open-source menite să permită testarea conformității implementărilor.


Registrul central DPP: trei puncte de date, stocare descentralizată

Ce propune proiectul Comisiei

La 29 aprilie 2026, Comisia Europeană a publicat proiectul de regulament de punere în aplicare pentru registrul central DPP. Principiul central este radical de minimalist: registrul stochează doar trei puncte de date per înregistrare:

  1. Identificatorul unic (UID) al produsului
  2. Endpoint-ul resolver prin care poate fi recuperat pașaportul efectiv al produsului
  3. Codul de marfă asociat (de exemplu, GTIN sau un identificator echivalent)

Datele efective ale produsului — amprenta de CO₂, compoziția materialelor, posibilitatea de reparare — rămân la producător sau la un furnizor de stocare a datelor ales de acesta. Prin urmare, registrul nu este un depozit central de date, ci un serviciu de directoare: el asigură că un identificator indică, la nivel global și fără echivoc, către un resolver, care la rândul său furnizează pașaportul produsului.

Pentru o analiză detaliată a acestui proiect, consultă blogul qr3.app pentru articole despre registrul EU DPP.

Reacția consorțiului CIRPASS-2

Consorțiul CIRPASS-2, finanțat de UE, și-a transmis poziția cu privire la proiect. Principalele puncte de critică vizează structura de guvernanță a registrului, problema suveranității asupra datelor în lanțurile de aprovizionare transfrontaliere și interoperabilitatea cu sistemele de identificare existente, precum GS1 Digital Link. Printre altele, consorțiul recomandă ca standardul EN 18219 să fie menționat în mod explicit în regulamentul de punere în aplicare.


Proiectul JRC pentru oțel: granularitatea ca problemă-cheie

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei a publicat un proiect de DPP pentru produsele semifabricate din fier și oțel. Acesta este semnificativ din mai multe motive — și nu doar pentru industria oțelului.

Nivelul produsului vs. nivelul lotului

Proiectul JRC distinge sistematic între datele care trebuie menținute la nivelul produsului (după numărul de serie) și datele care trebuie menținute la nivelul lotului (după numărul de lot). Această distincție este esențială pentru arhitectura bazei de date și pentru strategia de identificare:

  • Nivelul lotului: conținutul reciclat, compoziția aliajului, amprenta de carbon specifică produsului (PCF)
  • Nivelul produsului: dimensiuni, certificări, declarații de conformitate

Conform proiectului, amprenta de carbon specifică produsului se calculează folosind reguli de calcul recunoscute — mai precis, sunt menționate metode compatibile cu standardul ISO 14067. Pentru producătorii de oțel care până acum au capturat doar date agregate de tip Scope 3, acest lucru reprezintă un efort semnificativ de colectare a datelor de-a lungul proceselor de topire și laminare.

Implicații pentru alte sectoare

Proiectul privind oțelul este prima propunere JRC care abordează atât de explicit problema granularității. Este rezonabil să ne așteptăm ca structuri similare să fie adoptate în proiectele de DPP pentru textile, electronice și baterii. Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542 — în prezent singurul act sectorial obligatoriu cu propriile obligații de DPP — implică deja această distincție, deși fără a o formaliza la fel de clar.


Microplasticele REACH: primul termen de raportare a intrat în vigoare

În paralel cu evoluțiile privind DPP, ECHA a publicat în mai 2026 orientări privind obligația de raportare REACH pentru microparticulele de polimeri sintetici. Primul termen de raportare pentru producătorii și utilizatorii industriali din aval de granule, fulgi și pulberi de polimeri a intrat în vigoare în mai 2026.

Această obligație este, inițial, separată de regimul DPP, dar suprapunerea de conținut este clară: datele privind emisiile de microplastice și conținutul de polimeri vor face în viitor obiectul cerințelor de raportare și în cadrul DPP — în special pentru ambalaje și textile. Companiile care își construiesc acum structuri de date conforme cu REACH creează o bază care va putea fi ulterior transferată în DPP.


Software și infrastructură: industria reacționează

Adoptarea standardelor are un impact măsurabil asupra peisajului software. TEKLYNX și-a actualizat software-ul CODESOFT și acceptă acum schemele de codificare GS1 „++" (EPC++ și ISO BD), permițând scrierea adreselor URL web direct în memoria etichetelor RAIN RFID — o cerință care decurge din combinația dintre EN 18220 (Suporturi de date) și standardul GS1 Digital Link.

Acesta nu este un caz izolat: în ultimele săptămâni, mai mulți furnizori de software pentru etichetare și serializare au anunțat actualizări care fac referire explicită la noile standarde EN. Interpretarea industriei este lipsită de echivoc — standardele sunt tratate ca o specificație obligatorie, chiar dacă au, în mod formal, statutul de standarde armonizate.


Calendar și pași următori

Perioada de consultare pentru proiectul de registru s-a încheiat la 27 mai 2026. În paralel, Comisia lucrează la actele delegate pentru primele grupe de produse — textilele și bateriile sunt considerate priorități. Proiecte JRC pentru alte sectoare sunt așteptate în lunile următoare.

Pentru companiile care construiesc sau evaluează acum sisteme, se conturează trei domenii concrete de acțiune:

  • Strategia de identificare: ce UID-uri vei utiliza și sunt acestea conforme cu EN 18219? GTIN-urile cu GS1 Digital Link reprezintă un punct de plecare bine consacrat.
  • Arhitectura resolver: propriul tău endpoint resolver trebuie să fie permanent accesibil și compatibil cu EN 18222. Stocarea datelor rămâne la producător — nu la registrul UE.
  • Granularitatea datelor: ar trebui să verifici deja dacă sistemele tale interne pot face distincția între nivelul lotului și nivelul produsului — proiectul JRC pentru oțel arată încotro se îndreaptă lucrurile.

Densitatea reglementărilor va continua să crească în următoarele douăsprezece luni. Construirea acum a unei infrastructuri de date scalabile înseamnă evitarea unor migrări costisitoare mai târziu.

Surse