Pașaportul bateriei se apropie — situația din vara lui 2026
Începând din februarie 2027, pașaportul digital al bateriei va fi obligatoriu pentru bateriile industriale și bateriile de tracțiune cu o capacitate de cel puțin 2 kWh. Temeiul juridic îl constituie Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542, intrat în vigoare în august 2023. Ceea ce sună abstract devine pentru producători, importatori și reciclatori o sarcină concretă de conformitate: datele trebuie să poată fi citite automat, să respecte standardele și să rămână accesibile permanent — printr-un identificator univoc, pentru care GS1 Digital Link este prevăzut ca format preferat.
Vara lui 2026 aduce o intensificare a activităților: mediile de testare devin operaționale, organizațiile de standardizare își explică public cerințele, iar instrumentele open source ar trebui să faciliteze asigurarea calității. În același timp, rămâne deschisă întrebarea privind modul în care vor fi tratate tehnic și juridic datele operaționale dinamice — în primul rând State of Health (SoH) și State of Charge (SoC).
Medii de testare și webinare: industria se pregătește
BatteryPass-Ready: mediu public de testare din iunie 2026
La 24 iunie 2026, consorțiul BatteryPass-Ready, coordonat de Fraunhofer IPK, a lansat un mediu public de testare pentru pașaportul digital al bateriei. Producătorii pot introduce acolo seturi reale de date și pot verifica dacă sistemele lor îndeplinesc cerințele Regulamentului privind bateriile — înainte de începerea operării efective. Mediul reflectă atributele de date prescrise, de la chimia celulei și amprenta de CO₂ până la ratele de reciclare.
Pentru companiile care încă nu și-au construit infrastructura DPP, aceasta este o modalitate accesibilă de a începe: fără mediu de producție, fără consecințe de reglementare, dar cu validarea unor date reale în raport cu cerințele standardelor.
Comisia Europeană: al doilea webinar despre interoperabilitate și pregătire
La 7 iulie 2026, Comisia Europeană a organizat cel de-al doilea webinar despre pașaportul digital al bateriei. În centrul discuțiilor s-au aflat cerințele privind datele, interoperabilitatea dintre diferite registre naționale și nivelul de pregătire al industriei. S-a discutat în special despre modul în care datele provenite de la diferiți participanți din lanțul valoric — producători de celule, asamblatori de baterii, OEM — pot fi reunite și menținute la zi.
CEN/CENELEC: standarde explicate, întrebări clarificate
Încă din 25 iunie 2026, CEN și CENELEC au explicat standardele europene relevante într-un webinar public și au răspuns întrebărilor industriei. Evenimentul s-a adresat explicit companiilor care doresc să înțeleagă ce standarde tehnice stau la baza cadrului DPP — și cum trebuie acestea implementate în practică.
Date statice și dinamice: problema centrală subestimată
Regulamentul privind bateriile face implicit distincția între două categorii de date, care trebuie tratate în moduri tehnic fundamental diferite.
Datele statice sunt stabilite la momentul introducerii pe piață: chimia celulei, producătorul, capacitatea nominală, amprenta de CO₂ a producției, compoziția materialelor. Aceste valori nu se modifică — pot fi înregistrate și semnate o singură dată, apoi stocate în pașaport.
Datele dinamice, în schimb, se modifică permanent. State of Health (SoH) și State of Charge (SoC) se schimbă cu fiecare ciclu de încărcare și descărcare. Regulamentul prevede că acești indicatori trebuie să fie accesibili în pașaport — ceea ce presupune o conexiune permanentă, capabilă să scrie date, la sisteme de management al bateriei (BMS) sau la sisteme cloud.
Aceasta nu este o problemă marginală: o baterie utilizată timp de zece ani are, la sfârșitul duratei de viață, un SoH fundamental diferit față de momentul vânzării. Pentru reciclare sau reutilizare (Second Life), tocmai această valoare este decisivă. Cine proiectează infrastructura DPP doar pentru date statice nu va mai putea îndeplini pe termen mediu cerințele regulamentului.
Instrumente open source: DP-AWB pentru asigurarea calității
În iulie 2026, cercetătorii au publicat Digital Passport Assessment Workbench (DP-AWB) ca instrument open source. Instrumentul calculează rezultate de evaluare deterministe direct din specificații de modele SHACL — permițând astfel validarea automatizată a structurilor de date DPP.
SHACL (Shapes Constraint Language) este un standard W3C pentru descrierea și validarea grafurilor RDF. În contextul DPP, aceasta înseamnă că, prin verificarea seturilor de date în raport cu o specificație SHACL, se poate stabili automat dacă toate câmpurile obligatorii sunt prezente, tipizate corect și consecvente între ele — înainte ca pașaportul să fie publicat într-un registru.
DP-AWB se adresează în principal dezvoltatorilor și responsabililor cu datele care doresc să testeze sistematic implementările DPP. Nu înlocuiește verificările de conformitate cu reglementările, dar este un instrument util în etapa de dezvoltare.
Imaginea de ansamblu: textile, oțel și arhitectura ESPR
Pașaportul bateriei este primul, dar nu și ultimul caz de utilizare. Regulamentul privind proiectarea ecologică (ESPR) creează cadrul pentru alte categorii de produse.
Textile: informațiile singure nu sunt suficiente
Fundația Ellen MacArthur a publicat la 9 iulie 2026 o carte albă care evidențiază o slăbiciune centrală a abordării bazate pe informații: transparența cu privire la proprietățile materialelor nu schimbă, prin ea însăși, deciziile de proiectare. Fundația solicită ca viitorul act delegat ESPR pentru textile să impună cerințe obligatorii de performanță — precum durabilitatea minimă și reciclabilitatea — în loc să se limiteze la obligații privind datele.
În același timp, SGS a analizat un studiu pregătitor al JRC care propune puncte concrete de date pentru textile în DPP: pe lângă compoziția materialelor și instrucțiunile de îngrijire, identificatori ai unităților (GLN) și identificatori ai produselor (GTIN/SGTIN) — adică o preluare directă a standardelor GS1, deja discutate pentru pașaportul bateriei.
Oțel: Orgalim avertizează asupra suprareglementării
Pentru produsele din fier și oțel, Orgalim a avertizat într-un document de poziție din 3 iulie 2026 împotriva extinderii domeniului de aplicare DPP la produsele finite. Asociația solicită o limitare strictă la produse intermediare (intermediate products), deoarece, în caz contrar, producătorii din aval s-ar confrunta cu un efort disproporționat. Orgalim precizase deja că registrele trebuie să accepte procese de înregistrare automatizate și cu volume mari — o cerință greu de îndeplinit în cazul produselor finite cu numeroase variante.
MaterialsCommons: interoperabilitatea datelor despre materiale
Proiectul MaterialsCommons, finanțat de Comisia Europeană, lucrează la transformarea datelor despre materiale și procese în date care pot fi citite automat și interoperabile. Aceasta este o condiție pentru DPP în industriile cu utilizare intensivă a materialelor: cine nu știe ce aliaj se află în ce componentă nu poate emite un pașaport relevant.
Ce ar trebui să facă acum producătorii, în mod concret
Timpul rămas până în februarie 2027 este scurt. Trei domenii de acțiune sunt deosebit de urgente:
1. Clarificarea arhitecturii datelor: Ce date sunt stabilite la momentul introducerii pe piață și care se modifică în timpul funcționării? Pentru datele dinamice este necesară o conexiune compatibilă cu API la BMS sau la sisteme de telemetrie — nu un document static.
2. Stabilirea strategiei privind identificatorii: GS1 Digital Link este formatul preferat pentru asocierea produsului fizic cu setul de date digital. Cine nu are încă o structură GTIN ar trebui să acționeze acum — alocarea și integrarea necesită timp.
3. Utilizarea mediilor de testare: Mediul BatteryPass-Ready și DP-AWB sunt accesibile public. Testarea timpurie reduce riscul de a descoperi probleme de calitate a datelor cu puțin timp înainte de termenul-limită.
Arhitectura de reglementare este complexă, dar direcția este clară: DPP va deveni realitate, va fi extins și va necesita o infrastructură tehnică ce depășește cu mult o simplă fișă de date.
