Comisia Europeană publică proiectul de regulament de punere în aplicare pentru Registrul DPP

Context: De ce un registru central?

Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse sustenabile (ESPR, UE) 2024/1781, în vigoare din iulie 2024, stabilește baza juridică pentru Pașaportul Digital al Produsului (DPP). Acesta impune producătorilor și importatorilor anumitor categorii de produse să furnizeze un pașaport care poate fi citit automat, conținând informații despre sustenabilitate, reparabilitate și materiale legate de produs. Registrul central nu este un depozit de date pentru acel conținut — este un director care leagă identificatorii unici de punctele lor de rezoluție (resolver) corespunzătoare.

Pe 29 aprilie 2026, Comisia Europeană a publicat proiectul de regulament de punere în aplicare pentru Registrul DPP. Acest proiect precizează cum urmează să fie operat Registrul — din punct de vedere tehnic și organizatoric — și ce obligații vor reveni operatorilor economici.

Ce stochează Registrul — și ce nu

Doar UID-uri și puncte de rezoluție

O concepție greșită frecventă este aceea că Registrul central păstrează datele DPP complete. Acest lucru, în mod explicit, nu este cazul. Conform ESPR, Registrul stochează exclusiv:

Identificatori unici (UID-uri): identificatorii distincți ai produselor
Puncte de rezoluție (resolver endpoints): URL-urile de la care poate fi extras DPP-ul propriu-zis
Coduri de marfă: pentru a sprijini procedurile vamale și supravegherea pieței

Datele legate de produs — compoziția materialelor, amprenta de carbon, instrucțiunile de reparație — rămân la producător sau la un furnizor de servicii angajat de acesta. Prin urmare, Registrul funcționează ca un director descentralizat, nu ca o bază de date centrală. Această abordare este aliniată cu principiul GS1 Digital Link, în care un URI structurat indică surse de date distribuite.

Drepturi de acces în funcție de grupul de actori

Proiectul face o distincție clară între grupurile de utilizatori:

Publicul larg / consumatorii: acces de citire la URL-ul de rezoluție și la categoria de produs
Autoritățile de supraveghere a pieței: acces extins în scopuri de aplicare a legii
Autoritățile vamale: utilizarea codurilor de marfă în contextul procedurilor de import
Operatorii economici (producători, importatori): acces de scriere pentru înregistrarea și actualizarea UID-urilor lor

Această structură de roluri este relevantă pentru integrarea tehnică: sistemele care gestionează datele DPP — de exemplu, printr-un flux de lucru de import în masă (bulk-import) — trebuie să țină cont de cerințele de autentificare ale API-ului Registrului.

Cerințe pentru identificatorii unici

Sisteme de identificare recunoscute

Proiectul precizează că UID-urile trebuie să respecte un sistem de identificare recunoscut. Sunt menționate explicit următoarele:

GS1 GTIN-uri (Global Trade Item Numbers) — cel mai utilizat standard internațional pentru identificarea produselor în comerț
Coduri conforme cu ISO/IEC 15459 — un standard internațional pentru identificatori unici în lanțurile de aprovizionare

Pentru producătorii care folosesc deja coduri de bare GS1 sau coduri QR compatibile cu GS1 Digital Link, calea de migrare este relativ simplă: GTIN-ul formează identificatorul de bază care este înregistrat în Registru. Un URI tipic GS1 Digital Link arată astfel:

https://id.example.com/01/04012345678901/21/XYZ123

Aici, 01 reprezintă GTIN-ul, iar 21 numărul de serie. Acest URI poate fi stocat direct ca punct de rezoluție în Registru.

Implicații pentru identificatorii proprietari

Companiile care folosesc în prezent numere de articole proprietare, fără nicio legătură cu GS1 sau ISO/IEC 15459, vor trebui să își reexamineze strategia de identificare. Proiectul nu lasă loc pentru UID-uri nestandardizate. Acest lucru afectează în special producătorii mici și mijlocii care nu au utilizat anterior nicio schemă formală de identificare a produselor.

Cerințe de arhivare și implicații operaționale

Cel puțin 10 ani după introducerea pe piață

ESPR impune ca înregistrările din Registru să rămână disponibile timp de cel puțin 10 ani după ultima introducere a produsului pe piață. În practică, acest lucru înseamnă:

UID-urile nu pot fi pur și simplu șterse odată ce un produs este scos din producție
Punctele de rezoluție trebuie să rămână accesibile pe întreaga perioadă de arhivare
Producătorii sunt responsabili de asigurarea disponibilității datelor chiar și după o restructurare sau o vânzare a companiei

Această cerință are implicații directe asupra modalităților de găzduire și a conceperii contractelor. Dacă găzduiți datele DPP la un furnizor terț, trebuie să vă asigurați contractual că datele rămân disponibile pe întregul ciclu de viață al produsului — și dincolo de acesta.

Stabilitatea tehnică a URL-urilor de rezoluție

Un aspect adesea subestimat: URL-urile de rezoluție trebuie să fie stabile. Schimbările de domeniu, restructurarea căilor (path) din URL sau schimbarea furnizorilor de găzduire pot provoca defectarea înregistrărilor existente din Registru. Codurile QR dinamice — în care codul fizic este decuplat de URL-ul subiacent — abordează această problemă la nivelul produsului, dar nu rezolvă problema înregistrării în Registrul central, unde punctul de rezoluție este consemnat în mod explicit.

Calendar și pașii următori

Faza de consultare și intrarea în vigoare

Proiectul publicat pe 29 aprilie 2026 se află în prezent în faza de consultare. Asociațiile din industrie, organismele de standardizare și statele membre pot transmite observații. Intrarea finală în vigoare a regulamentului de punere în aplicare depinde de acest proces, precum și de actele delegate care vor defini obligațiile DPP specifice pentru fiecare categorie de produse.

ESPR însuși prevede că primele acte legislative specifice produselor — care se preconizează că vor acoperi textilele și bateriile — vor intra în vigoare în 2026 și 2027. Pentru acele categorii, Registrul va deveni atunci imediat relevant.

Ce ar trebui să facă producătorii acum

Indiferent de momentul în care regulamentul intră în cele din urmă în vigoare, puteți lua astăzi măsuri pregătitoare concrete:

Reexaminați-vă strategia de identificare: Sunt numerele dvs. de articole existente conforme cu GS1 sau ISO/IEC 15459? Dacă nu, planificați o migrare.
Construiți infrastructura de rezoluție: Unde vor fi găzduite datele DPP? Sunt URL-urile stabile și securizate pe termen lung?
Dezvoltați un concept de arhivare: Cum veți asigura că datele rămân accesibile peste 10 ani de la scoaterea din producție a unui produs?
Pregătiți-vă pentru integrarea API: Registrul va oferi o interfață care poate fi citită automat. Sistemele interne (PIM, ERP) ar trebui să fie capabile să transmită UID-uri și URL-uri de rezoluție în mod automatizat.

Evaluare: ce realizează proiectul — și ce rămâne deschis

Proiectul oferă o claritate importantă privind arhitectura Registrului central și cerințele pentru UID-uri. Cu toate acestea, el nu răspunde încă la toate întrebările nesoluționate:

Modelul de tarifare: Nu este clar dacă se vor aplica taxe de înregistrare și, dacă da, la ce nivel
Operatorul Registrului: Cine va opera din punct de vedere tehnic Registrul central — o agenție a UE, un stat membru sau o terță parte desemnată — nu a fost încă stabilit
Interoperabilitatea cu sistemele naționale: Unele state membre și-au lansat deja propriile proiecte-pilot; modul în care acestea vor fi armonizate cu Registrul central rămâne deschis

Pentru companiile care își planifică implementarea DPP, este recomandabil să monitorizeze îndeaproape procesul legislativ în curs. Documentele de consultare ale Comisiei, precum și pozițiile GS1 și ale asociațiilor industriale relevante, vor influența în mod semnificativ forma finală.