Vara anului 2026 marchează un punct de cotitură în reglementarea europeană a produselor. În timp ce Regulamentul privind ESPR (UE) 2024/1781 stabilește cadrul pentru pașaportul digital al produsului (DPP), cerințele specifice produselor se conturează în acte delegate – iar industria începe să realizeze cât de mare este distanța dintre textul reglementărilor și realitatea implementării.
Ce prevede efectiv ESPR – și ce lasă neclarificat
Regulamentul-cadru ESPR este menținut în mod deliberat neutru din punct de vedere tehnologic într-un aspect esențial: prevede că DPP trebuie să conțină „informații actuale și exacte” – fără o frecvență de actualizare, fără acorduri privind nivelul serviciilor, fără o specificație tehnică pentru formatul datelor. Nu este o omisiune, ci o metodă. Comisia Europeană deleagă reglementările detaliate actelor de punere în aplicare specifice grupurilor de produse.
Proiectul de date al JRC ca reper
Cât de concrete pot deveni aceste acte delegate arată proiectul de date al Joint Research Centre (JRC) pentru produsele din oțel. Acolo, amprenta de carbon specifică produsului (PCF) este înregistrată explicit la nivel de lot și trebuie calculată prin metode ISO-14067-kompatiblen. Aceasta înseamnă că o companie care operează astăzi un sistem ERP fără granularitate la nivel de lot nu va putea fi conformă pentru oțel – indiferent cât de elegant arată codul QR de pe produs.
Această discrepanță dintre regulamentul-cadru și detaliile de punere în aplicare este neînțelegerea centrală din multe proiecte DPP: ESPR în sine nu este problema. Actele delegate sunt problema.
Directiva EmpCo ca regim paralel
În paralel cu ESPR, din 2024 se aplică Directiva EmpCo (UE) 2024/825, care interzice afirmațiile de mediu înșelătoare în relația B2C. Cine publică în DPP date privind sustenabilitatea care nu sunt susținute prin metode recunoscute riscă astfel nu doar neconformitatea cu ESPR, ci și posibile încălcări ale legislației privind concurența neloială. Cele două regimuri nu sunt coordonate – aceasta este o zonă gri juridică pe care Ecommerce Europe o abordează explicit în poziția sa din iunie 2026: organizația solicită o granularitate flexibilă a datelor și o introducere etapizată, pentru a evita sarcinile duble.
Pașaportul bateriei în 2027: stadiul implementării
Pașaportul digital al bateriei este regimul DPP cel mai bine concretizat: începând cu 18 februarie 2027, acesta va fi obligatoriu pentru bateriile industriale, bateriile de tracțiune și bateriile pentru vehicule electrice. Pare un interval suficient pentru pregătire – dar nu este.
Probleme practice potrivit raportului Minespider
Raportul de implementare Minespider din 2026 identifică două probleme practice centrale, care se regăsesc de-a lungul întregului lanț de aprovizionare:
- Fragmentarea datelor: datele despre materii prime, datele privind chimia celulelor și ratele de reciclare se află la actori diferiți, în formate diferite. Nu există o interfață standard care să conecteze toate nivelurile.
- Actualizări dinamice ale datelor: pașaportul bateriei trebuie să rămână actualizat pe întregul ciclu de viață – inclusiv după vânzare, reutilizare și intrarea în reciclare. Înregistrările statice în bazele de date, la momentul lansării pe piață, nu sunt suficiente.
La 24 iunie 2026, proiectul BatteryPass-Ready a lansat un mediu de testare accesibil public, în care companiile își pot valida soluțiile DPP în raport cu cerințele UE. Este un pas important – dar nu înlocuiește actele delegate încă neadoptate privind câmpurile de date concrete.
Departamentul britanic pentru Afaceri și Comerț desfășoară în paralel o consultare privind normele UE referitoare la baterii – un semnal că și companiile din Regatul Unit care exportă pe piața UE trebuie să ia în serios cerințele.
Infrastructura: de la textul reglementării la linia de producție
Reglementarea este un lucru, implementarea este altul. Două evoluții actuale arată cum se dezvoltă în prezent infrastructura tehnică pentru produse compatibile cu DPP.
Serializarea la scară de gigama: Driscoll's
La GS1 Connect 2026, Driscoll's a prezentat împreună cu Antares Vision Group un proiect care demonstrează scalabilitatea serializării la nivel de articol: peste un miliard de caserole pentru fructe de pădure au primit identități unice și migrează în prezent către coduri QR complet GS1 Digital Link-konforme. Proiectul conectează direct feedbackul consumatorilor cu trasabilitatea la nivel de fermă – și arată că infrastructura tehnică pentru aplicații similare cu DPP funcționează și în segmentele cu volume mari.
Acest lucru este relevant din punct de vedere al reglementării: GS1 Digital Link este singurul mecanism URI standardizat la nivel internațional care permite rezolvarea ID-ului produsului, a codului lotului și a datei de expirare printr-o singură scanare a unui cod QR – constituind astfel baza pentru implementări DPP conforme.
Infrastructura de imprimare: Polytag și DataLase
O problemă adesea subestimată este aplicarea fizică a codurilor QR pe substraturi de ambalaj dificile. Parteneriatul dintre Polytag și DataLase abordează exact acest aspect: prin tehnologia de imprimare reactivă la laser, codurile QR conforme GS1 pot fi aplicate permanent și cu precizie ridicată pe ambalaje care nu pot fi imprimate în mod fiabil cu imprimarea convențională cu jet de cerneală – și aceasta la viteza liniilor de producție. Pentru producătorii de alimente și FMCG care, începând cu data obligatorie DPP, vor avea nevoie de ambalaje serializate, aceasta este o componentă relevantă a infrastructurii.
Abordări bazate pe blockchain
La capătul inferior al spectrului tehnologic se află un anunț al The Hashgraph Group și Merck: acestea au introdus un DPP în rețeaua Hedera, care combină marcajele fizice de securitate ale Merck cu trasabilitatea criptografică. Abordarea vizează conformitatea cu ESPR și EUDR. Rămâne o întrebare tehnică deschisă dacă arhitecturile bazate pe registre descentralizate pot îndeplini cerințele privind disponibilitatea și actualizarea datelor pe întregul ciclu de viață al produsului – regulamentul în sine nu prescrie o arhitectură de stocare.
Ce trebuie să facă acum concret companiile
Situația reglementării poate fi împărțită în trei domenii de acțiune:
1. Identificarea grupului de produse și clarificarea orizontului de timp Nu toate produsele intră simultan sub incidența obligațiilor DPP. Bateriile intră din februarie 2027, iar textilele și electronicele vor urma în etape ulterioare. Cine lucrează acum cu proiectul de date al JRC pentru propriul grup de produse poate elimina din timp lacunele de date.
2. Pregătirea arhitecturii datelor la nivel de lot și număr de serie Greșeala multor proiecte-pilot DPP timpurii: modelează pașaportul la nivel de produs, nu la nivel de instanță. Pentru pașaportul bateriei, acest lucru este insuficient. La fel și pentru oțel. Întrebarea nu este „De ce câmpuri am nevoie?”, ci „La ce nivel de granularitate trebuie să gestionez fiecare câmp?”
3. Standardizarea infrastructurii de identificare GS1 Digital Link este standardul de facto pentru coduri QR conforme cu DPP. Cine operează încă sisteme de coduri QR proprietare, fără o arhitectură de rezolvare structurată, acumulează datorii tehnice. Migrarea – după cum arată cazul Driscoll's – este posibilă, dar laborioasă. Instrumente precum importul în masă din qr3.app pot accelera tranziția pentru portofolii de produse de dimensiuni medii.
Întrebări deschise și perspective
EuroCommerce a anunțat pentru 19 iunie 2026 un webinar care va analiza logica de afaceri din spatele DPP – în special tensiunea dintre cerințele de transparență și protecția datelor. Acest lucru este simptomatic pentru stadiul actual: regulamentul a fost adoptat, detaliile implementării sunt în lucru, iar industria încă încearcă să identifice modelul economic care să asocieze conformitatea cu valoarea adăugată.
Un lucru este sigur: DPP va deveni realitate, va fi concretizat pentru fiecare grup de produse și va necesita gestionarea dinamică a datelor. Cine tratează acest aspect ca pe un simplu proiect de conformitate va subestima costurile infrastructurii. Cine îl consideră o strategie de date are șansa de a construi trasabilitatea și comunicarea cu clienții pe o bază tehnică comună.
