Pașaportul digital al produsului 2026: Ce prevede cu adevărat ESPR

Cadrul de reglementare: Ce impune efectiv ESPR

Prin Regulamentul ESPR (UE) 2024/1781, UE a creat un cadru juridic obligatoriu pentru pașaportul digital al produsului (DPP). Ceea ce surprinde multe companii: textul regulamentului este remarcabil de vag în chestiuni tehnice esențiale. Astfel, acesta prevede doar că DPP trebuie să conțină „informații actuale și exacte” – fără o frecvență de actualizare, fără acorduri privind nivelul serviciilor, fără specificații tehnice pentru formatul datelor sau pentru stratul de transmisie.

Nu este o omisiune, ci o abordare deliberată. Comisia Europeană deleagă specificarea detaliilor unor acte de punere în aplicare specifice grupurilor de produse, adoptate treptat. Pentru producători, aceasta înseamnă că doar ESPR nu este suficientă ca bază de planificare. Esențial este să se determine ce acte delegate pentru propria categorie de produse există deja sau sunt în pregătire.

Ce reglementează concret textul regulamentului

ESPR stabilește următoarele obligații principale:

Identificare unică a produsului: Fiecare produs trebuie să fie asociat unui pașaport digital al produsului printr-un suport de date care poate fi citit automat – în practică, de cele mai multe ori un cod QR.
Accesibilitatea datelor: Informațiile stocate în DPP trebuie să fie accesibile autorităților, actorilor economici și, în funcție de categoria de produse, și consumatorilor.
Actualitatea datelor: Pașaportul trebuie să conțină informații „actuale și exacte” – marja de interpretare a acestei formulări este considerabilă.
Interoperabilitatea: Comisia ar trebui să definească scheme de date și interfețe comune; până atunci, standarde existente precum GS1 Digital Link servesc drept referință de facto.

Ceea ce regulamentul nu reglementează în mod explicit: dacă datele sunt stocate centralizat sau descentralizat, ce infrastructură blockchain sau cloud este permisă și cât de des trebuie actualizate datele dinamice.

Pașaportul digital al bateriei: primul proiect concret obligatoriu

Cel mai concretizat până acum DPP este pașaportul digital al bateriei, care va deveni obligatoriu începând cu 18 februarie 2027, în baza Regulamentului privind bateriile (UE) 2023/1542. Acesta vizează inițial bateriile industriale, bateriile de tracțiune (EV) și sistemele staționare de stocare cu o capacitate de cel puțin 2 kWh.

Regulamentul privind bateriile este mult mai precis decât ESPR: acesta prevede puncte de date concrete – printre care capacitatea, durata de viață, amprenta de carbon, compoziția materialelor și informații despre lanțul de aprovizionare cu materii prime critice. Amprenta de carbon specifică produsului (PCF) trebuie calculată și declarată folosind metode compatibile cu ISO-14067.

Probleme practice potrivit raportului de implementare din 2026

Raportul de implementare Minespider 2026 analizează stadiul actual al pregătirii pentru conformitate în industria bateriilor și identifică două probleme practice centrale:

Fragmentarea datelor: Datele relevante – originea materiilor prime, etapele de procesare, ratele de reciclare – sunt distribuite între zeci de furnizori și sisteme. Nu există un standard unitar pentru schimbul de date între furnizorii de nivelurile Tier 1, Tier 2 și Tier 3.
Actualizarea dinamică a datelor: Datele bateriilor nu sunt statice. Pierderea capacității, ciclurile de încărcare și evenimentele de întreținere trebuie înregistrate pe parcursul întregului ciclu de viață. Multe companii încă nu dispun de infrastructura tehnică necesară.

La 24 iunie 2026, proiectul BatteryPass-Ready a lansat un mediu public de testare în care companiile își pot valida soluțiile DPP în raport cu cerințele UE – un reper important pentru industrie, chiar dacă mai sunt opt luni până la intrarea în vigoare a obligației.

Produsele din oțel ca reper comparativ

O privire asupra proiectului de date al JRC pentru produsele din oțel arată cât de detaliate pot deveni cerințele specifice grupurilor de produse: proiectul JRC menționează explicit PCF la nivel de lot și solicită metode de calcul conforme cu ISO-14067. Este un nivel de precizie mult superior formulării generale din ESPR și permite formularea unor concluzii privind cerințele sectoriale viitoare.

Interzicerea greenwashingului și EmpCo: un șantier paralel subestimat

În paralel cu ESPR, a intrat în vigoare Directiva EmpCo (UE) 2024/825, care interzice afirmațiile de mediu înșelătoare în segmentul B2C. Legătura cu dezbaterea privind DPP este directă: cei care promovează afirmații privind sustenabilitatea pe ambalaje sau în comerțul online vor trebui să le susțină în viitor cu date verificabile – iar DPP este instrumentul evident pentru acest scop.

Pentru companiile de comerț electronic, Ecommerce Europe a formulat recomandări concrete într-un document de poziție din iunie 2026: organizația sectorială solicită o granularitate flexibilă a datelor și o abordare etapizată a implementării, pentru a evita eforturile redundante. Documentul avertizează în special împotriva desființării complete a structurilor existente de date despre produse înainte ca la nivelul UE să fie definite scheme unitare.

Infrastructura: de la standard la suportul de date

GS1 Digital Link ca punte tehnică

Implementarea practică a DPP depinde de asocierea fizică dintre produs și setul de date. În acest domeniu, GS1 Digital Link s-a consacrat ca standard de facto: un URL structurat care codifică GTIN, numărul de serie și alte atribute și indică un resolver care furnizează seturi de date diferite în funcție de context.

Exemplul Driscoll's evidențiază scalabilitatea acestei abordări: producătorul de fructe de pădure a demonstrat la GS1 Connect 2026 cum peste un miliard de ambalaje Berry au primit identități unice și migrează în prezent către coduri QR complet conforme cu GS1 Digital Link. Proiectul conectează direct feedbackul consumatorilor cu trasabilitatea la nivel de fermă – un model care ar putea deveni relevant pentru cerințele DPP din industria alimentară.

Infrastructura de imprimare ca blocaj

O problemă practică, adesea subestimată: nu orice substrat de ambalare poate fi imprimat cu coduri QR de înaltă precizie folosind procedee convenționale. Parteneriatul dintre Polytag și DataLase, anunțat în iunie 2026, abordează exact acest blocaj: prin intermediul tehnologiei de imprimare reactive la laser, codurile QR conforme cu GS1 pot fi aplicate permanent și la viteza de producție pe substraturi dificile – metal, sticlă, folii de plastic.

Pentru producătorii care trebuie să introducă serializarea la nivel de articol (adică identificatori unici pentru fiecare produs individual, nu pentru fiecare lot), infrastructura de imprimare reprezintă o investiție reală, adesea subestimată în planurile de proiect DPP.

Ce ar trebui să facă acum, concret, companiile

Situația de reglementare poate fi sintetizată în trei domenii de acțiune:

1. Clarificarea categoriei de produse și a calendarului Nu toate produsele intră simultan sub incidența obligațiilor DPP. Regulamentul privind bateriile se aplică din februarie 2027; pentru textile, electronice și alte categorii, procedurile de consultare sunt încă în desfășurare. Companiile ar trebui să verifice ce acte delegate pentru grupa lor de produse au fost deja publicate sau se află în stadiul de proiect.

2. Strategia de date înaintea alegerii sistemului Alegerea platformei tehnice – fie un depozit centralizat, o rețea descentralizată precum Hedera, fie abordări hibride – este secundară întrebării privind datele care trebuie să existe și nivelul lor de granularitate. Abordarea JRC pentru oțel (nivel de lot, ISO 14067) arată că cerințele specifice grupurilor de produse pot diferi considerabil de norma de bază ESPR.

3. Construirea din timp a infrastructurii de serializare Serializarea la nivel de articol necesită ajustări ale infrastructurii de imprimare, sistemelor ERP și arhitecturii resolverului. Companiile care așteaptă până când actele de punere în aplicare pentru categoria lor de produse vor fi definitive s-ar putea să dispună de prea puțin timp pentru implementarea tehnică.

ESPR nu este un tigru de hârtie – dar nici un set finalizat de norme nu este. Cei care încep acum analiza își asigură o marjă de manevră pentru implementare.