Data-limită: 18 februarie 2027 — ce îi așteaptă pe producători
La 18 februarie 2027 se încheie perioada de tranziție pentru una dintre cele mai ample obligații de digitalizare din politica industrială a UE: începând cu această dată, bateriile industriale, bateriile de tracțiune pentru vehicule electrice și sistemele staționare de stocare cu o capacitate de cel puțin 2 kWh trebuie să fie dotate cu un Pașaport digital al bateriei (DBP). Temeiul juridic îl constituie Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542, completat de ESPR-Regulamentul (UE) 2024/1781.
Ceea ce la prima vedere pare un alt formular de conformitate este, în practică, o problemă complexă de gestionare a datelor și de infrastructură — cu implicații pentru întregul lanț valoric, de la extracția materiilor prime până la centrul de reciclare.
Câmpuri obligatorii de date: ce trebuie să conțină efectiv pașaportul
Amprenta de carbon specifică produsului la nivel de lot
Una dintre cele mai dificile cerințe din punct de vedere tehnic este indicarea amprentei de carbon specifice produsului (PCF). Un aspect esențial este clarificarea din proiectul JRC al Comisiei Europene: valoarea PCF nu poate fi agregată la nivel de model — ea trebuie să fie efectiv specifică lotului și calculată pe baza unor metode compatibile cu ISO 14067.
În practică, aceasta înseamnă că o companie care a indicat până acum o valoare medie a emisiilor pentru fiecare serie de modele trebuie să își reorganizeze fundamental colectarea datelor. Fiecărui lot de producție îi revine un indicator propriu de CO₂, care trebuie să poată fi consultat în pașaport.
Date dinamice privind starea pentru piața de reutilizare
Pentru bateriile reutilizate, regulamentul prevede că datele privind starea, precum State of Health (SoH) și State of Charge (SoC), trebuie să poată fi actualizate dinamic — deoarece aceste valori se modifică permanent pe parcursul ciclului de viață al unei baterii. Un cod QR static, completat o singură dată la producție, nu este suficient.
Aici devine evidentă provocarea structurală: pașaportul nu este un document, ci un obiect de date viu. Din punct de vedere tehnic, acest lucru necesită o infrastructură backend care să permită accesul la scriere timp de ani de zile și să garanteze în același timp integritatea datelor.
Prezentarea altor câmpuri obligatorii
Regulamentul prevede, printre altele:
- Originea și compoziția materiilor prime utilizate (inclusiv cobalt, litiu, nichel și plumb)
- Informații despre substanțele periculoase
- Capacitatea, tensiunea nominală și durata de viață estimată
- Informații despre reparabilitate și demontare
- Informații privind preluarea și ratele de reciclare
Cadrul de standarde: EN 18216 până la EN 18223 stabilesc standardul tehnic
La 25 iunie 2026, CEN și CENELEC au organizat un webinar public privind introducerea primelor șase standarde europene publicate (EN 18216 până la EN 18223), elaborate de Joint Technical Committee JTC 24. Aceste standarde definesc cadrul independent de produs pentru implementarea pașaportului digital al produsului în UE — adică cerințele transversale aplicabile tuturor categoriilor de produse, nu doar bateriilor.
Standardele abordează, printre altele:
- Interoperabilitatea: modul în care sunt schimbate date între diferite sisteme și actori
- Consecvența datelor: cerințele minime aplicabile calității și actualității datelor
- Arhitectura sistemului: modul în care interacționează componentele descentralizate și centralizate
În paralel, la nivel internațional este activ ISO/IEC JTC 5, care elaborează un cadru de standarde armonizat la nivel global pentru DPP. GS1 China a fost desemnat recent comitetul-oglindă chinez pentru JTC 5 — un semnal că standardizarea DPP nu mai este de mult o chestiune exclusiv europeană.
Pentru producătorii care își comercializează produsele și în afara UE, acest aspect este relevant: cei care optează acum pentru arhitecturi conforme cu cerințele UE ar trebui să verifice dacă acestea sunt compatibile cu structurile ISO/IEC aflate în dezvoltare.
Stadiul implementării: două probleme centrale domină practica
Fragmentarea datelor de-a lungul lanțului de aprovizionare
Raportul de implementare Minespider 2026 analizează stadiul actual al conformității și identifică două probleme care se regăsesc de-a lungul întregului lanț valoric.
Prima este fragmentarea datelor: datele despre materiile prime se află la operatorul minier, datele privind prelucrarea la operatorul rafinăriei, datele despre celule la producătorul de celule, iar datele despre acumulator la OEM. Niciunul dintre acești actori nu are în prezent o perspectivă completă asupra tuturor câmpurilor necesare pentru DBP. Agregarea acestor date într-un obiect de pașaport coerent necesită fie acorduri bilaterale de schimb de date, fie o infrastructură comună de platformă.
Actualizările dinamice ale datelor — o barieră tehnică
A doua problemă: actualizările dinamice ale datelor. În timp ce datele statice despre produs (model, chimie, producător) pot fi colectate o singură dată, valorile SoH, ciclurile de încărcare și istoricul reparațiilor trebuie completate pe întreaga durată de utilizare. Acest lucru presupune ca toți actorii care intră în contact cu o baterie pe parcursul vieții sale — ateliere, societăți de leasing, operatori de reciclare — să primească drepturi de scriere asupra obiectului de pașaport sau cel puțin să poată transmite date titularului pașaportului.
BatteryPass-Ready a lansat la 24 iunie 2026 un mediu public de testare, cu ajutorul căruia companiile își pot valida soluțiile DBP în raport cu cerințele de reglementare. Este un instrument practic — însă nu rezolvă problema colectării datelor.
Registrul DPP central: întrebări deschise privind infrastructura
Comisia Europeană lucrează la un DPP central, prin care pașapoartele urmează să fie înregistrate și să poată fi găsite. Asociația industrială Orgalim a publicat recomandări în acest sens, solicitând, printre altele, procese de înregistrare automatizate și de mare volum, precum și reziliență operațională.
Contextul este următorul: numai în segmentul bateriilor se produc anual milioane de unități. Un registru care ar necesita introduceri manuale sau apeluri API sincrone fără toleranță la erori nu ar fi viabil din punct de vedere operațional. De aceea, Orgalim solicită mecanisme de înregistrare asincrone, cerințe clare privind SLA-urile și scenarii de rezervă în cazul indisponibilității registrului.
Nu este încă clar cum va fi implementat tehnic registrul și ce identificatori va accepta drept chei primare. Pentru sistemele construite pe GS1 Digital Link și GTIN, ar fi de dorit suportul nativ pentru aceste standarde — ele sunt deja consacrate în logistică și permit identificarea produselor care poate fi citită automat prin coduri QR.
Verificare și etichetare: soluții noi pe piață
Pe lângă gestionarea datelor, asocierea fizică dintre produs și pașaport reprezintă o problemă distinctă. Securikett a prezentat, prin platforma sa Codikett 2.0, o soluție de etichetare rezistentă la falsificare, care conectează semnăturile criptografice de eticheta fizică. Abordarea urmărește să îngreuneze falsificarea și manipularea ulterioară a linkului către pașaport.
Bureau Veritas și Circulor au anunțat un parteneriat strategic care combină serviciile de verificare cu trasabilitatea lanțului de aprovizionare. Modelul este următorul: Bureau Veritas efectuează inspecția fizică și certificarea, iar Circulor furnizează gestionarea digitală a datelor și infrastructura pașaportului.
Ce ar trebui să facă acum companiile
Un sondaj DIN/DKE realizat în cadrul celui de-al 14-lea panel german de standardizare a arătat că întreprinderile au o nevoie considerabilă de orientare clară — complexitatea cerințelor juridice depășește adesea capacitățile interne de interpretare.
Pentru producători și importatori se recomandă concret următoarea abordare:
- Inventarierea datelor: Care dintre câmpurile obligatorii pot fi completate deja din sistemele existente (ERP, PLM, MES) — și care nu?
- Verificarea contractelor din lanțul de aprovizionare: Sunt furnizorii obligați prin contract să furnizeze date privind CO₂ specifice lotului și dovezi privind materiile prime?
- Stabilirea arhitecturii tehnice: model de date centralizat versus descentralizat, interfețe către viitorul registru UE, drepturi de scriere pentru terți pe piața de reutilizare.
- Asigurarea conformității cu standardele: seria EN 18216–18223 definește cerințele minime — sistemele ar trebui validate în raport cu aceste standarde, ideal prin medii de testare precum BatteryPass-Ready.
- Clarificarea strategiei privind identificatorii: identificarea bazată pe GTIN prin GS1 Digital Link este în prezent standardul cel mai răspândit pentru identificarea produselor care poate fi citită automat și este probabil să fie acceptată de registrul UE.
Data de 18 februarie 2027 este mai aproape decât pare — iar proiectele de implementare care încă nu au început vor întâmpina dificultăți în a fi finalizate la timp.
